S-ar putea să observi ceva ciudat chiar acum. E o voce în capul tău care încearcă să pronunțe fiecare cuvânt pe măsură ce apare. Se numește subvocalizare: creierul tău insistă că a citi înseamnă „a auzi”. Dar ochii tăi sunt de fapt mult mai rapizi decât naratorul ăsta interior.
Partea incomodă e să te desprinzi de el. Ai senzația că, dacă nu mai pronunți cuvintele în gând, o să-ți scape tot. N-o să-ți scape. Creierul tău poate foarte bine să prindă sensul și fără coloana sonoră. Dă-i câteva clipe și o să simți diferența. O să te surprinzi înțelegând fără să auzi.
Odată ce vocea tace, atenția ta nu mai are unde să se ascundă. Nu mai poți citi pe diagonală, nu mai poți să te pierzi la jumătatea unui paragraf. Fiecare cuvânt își are momentul lui, iar concentrarea ta trebuie să țină pasul. E un exercițiu surprinzător de bun pentru creier și pentru atenție.
Pe asta se bazează Devoro. Alegi un subiect, oricare, și aplicația îți scrie o lectură scurtă doar pentru tine. Cinci minute pierdute într-un feed pe care oricum îl vei uita devin cinci minute în care chiar înveți ceva. Cu cât îți antrenezi mai mult atenția, cu atât îți hrănești mai mult curiozitatea.
Ce acum ți se pare incomod o să devină firesc după doar câteva sesiuni. Viteze care azi par imposibile, cum ar fi 900 sau chiar 1200 de cuvinte pe minut, devin accesibile cu exercițiu. Imaginează-ți cât ai putea învăța la vitezele astea.
